Melancolie
Mi-e gândul lacrimă amară şi dor nesfârşit
Născut din depărtarea sufletului iubit
Pe fruntea mea am strâns tăceri
Ce-s lacrimi, dor şi mângâieri
Ce trist este deşertul tăcerii dintre noi
Copacii iubirii s-au ofilit şi-s goi
Pustiul holeric avan se întinde
Şi sapă în inimi răni sângerânde
Trimite-un cuvânt să rupă tăcerea
Ecoul ei sfânt să stingă durerea
-->
Comentarii
..TRIMITE-UN CUVANT SA RUPA TACEREA
ECOUL EI SFANT SA STINGA DUREREA....
FOARTE FRUMOS....MULTUMESC!
Aprecierile tale ma onoreaza, draga mea Delia.
Vero, felicitări! O poezie nelancolică dar...atât de frumoasă...
Multumesc Camelia!