Este o seară de toamnă întârziată,
Întunericul printre ramuri se-arată.
Privesc dansul frunzelor colorate,
De vântul aspru departe împrăștiate.
Copacii mei triști sunt atât de goi,
Banca ne așteaptă pe amândoi.
Când umbra se ascunde sub gene,
Liniștită ascult ale vântului refrene.
Este atât de tristă harfa ramurilor.
Ploaia lovește tare obrajii geamurilor.
Sub ochelarii cenușii ai toamnei,
Strada - și schimbă culoarea hainei.
Printre ramuri trece vântul răzvrătit,
Lângă pieptul tău m-am adăpostit.
Câțiva pași grăbiți adesea rătăcitori,
Se opresc printre gânduri deseori.
Bate mai încet acum ploaia în ferești,
Privesc frunzele pe geam, tu unde ești?
Plouă într-o seară de toamnă târzie,
Strâng gânduri și frunze într-o poezie.
26.09.2020
-->
Comentarii
O alt poem cu parfum de romanta.
Mulțumesc
Cu... „gânduri și frunze într-o poezie”
Ce-a ieșit? Simplu! MELANCOLIE.
P.S. Un semn de plăcută lectură.
Mulțumesc!