Melancolii

Toamna-mi inspiră nelinişteaunui oraş cu zugrăveli albastreşi teatre din carton decupat,un buen retiropentru îngeri ce nu vor veni niciodatăsă-i simţi, să-i vezi, să-i auzi,la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoareleşi scările înainte de somn,am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit dedorade şi midii rămase de la retragerea fluxuluiumplîndu-mi nările de parfumul larguluilimpede, firesc, ca şi cum vremea aceea abiaar urma să vină la ivirea primei gene de luminăcînd tu încă dormi şi ne viseziieşind din constrîngeriîntr-o naivă, necesară uitare de sine.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->