Melodia pământescului Te iubesc

De atâta drag de tine

un izvor năvalnic și-a găsit originile în mine

de nu mai știu în ce limbă a firii

să-ți spun cât mai simplu,

pe înțeles,

te iubesc!

Mi s-a amestecat zborul spre înalt

cu cel al păsărilor

și glasul cu ciripitul lor dulce, gâdilitor

în fie ce zori de zi

prelungind amiezile tot într-un murmur tainic,

necontenit până spre rozul asfințit.

Numai în oglinda ochilor tăi

mă văd valsând ca marea de spice

sub adierea respirației tale zăpușitoare

ca apoi să mă las bucată cu bucată,

iar și iar parfumată, inspirată

de cel mai adânc gând al tău

pofticios, însetat și flămând.

Și, ca să mă fac și mai înțeleasă

mi-am lăsat dinaintea ta pașii singuri

să silabisească urmele mele de femeie răsfățată,

în dans să-ncingă pământul

de la un pol la celălalt

cu atâta dragoste

asfel încât răsăritul să nu se așeze grav,

nici ascuțit ca un cuțit peste cerul tău,

ci liber ca o plutire de aripă

peste toate vocalele trăirilor mele

dezvelite într-o clipă

de buzele-ți lacome de mine

din toate anotimpurile

de când îmi ești nefirescul firesc, căci,

doar urechea inimii tale poate să audă melodia iubirii

când spun, atât de simplu,

pământescul

 te iubesc!

Veronica Șerban

(2012)

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->