Menestrelul nopții

Se sparg fuioarele de ceață
Când ochiul tău lovește-n ele
Și soarele mă prinde-n brață
Îmbrăcându-mă în praf de stele.

Din lacrimi face diamante
Iar genele aripi de îngeri
Când râsul tău dansând pe poante
Descătușează-n inimi strângeri.

Tu spargi lumina în cuvânt
Și-o cerni de sus asupra mea
Iar mugurii-ntr-un farmec sfânt
Înflor în ochi de peruzea.

Îmi rotunjești c-o adiere
Blândețea-n ochii întristați
Cu ploi mărunte mângâierea
Pe trup de fată când o-mpărți

Și mă transform în poezie
În vis ce-aleargă sub penel
Iubirii tu îi dai magie
Frumos-al nopții menestrel!

de Gabriela Mimi Boroianu

16.01.2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc din suglet draga mea! Tot ce-mi doresc este să dărui un strop de frumos, de suflet celor ce vor să primească!
  • Eşti o poezie, un univers de lumină şi puritate, o lege morală faţă de care suntem datori să îngenunchem.

  • Mulțumesc frumos draga mea Lenus!
  • Superbe versuri!
  • Mulțumes din suflet, Maria!
  • Și mă transform în poezie
    În vis ce-aleargă sub penel
    Iubirii tu îi dai magie
    Frumos-al nopții menestrel!

    Minunate versuri !

    Lecturat cu plăcere, bună prietenă!!!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->