Mersul trenurilor…

O gară și-un tren gata de plecare
(unde ori de unde? - cam incert).
"Nu e rău!" îmi zic, parcă a visare,

doar n-oi nimeri în vreun deșert…

Şi curând tot dau, viu, să îmi apară
sate, noi orașe,-un pâlc de țări
sau chiar câte-un bloc singur, prea-ntr-o doară-

nfipt în plin câmp, mândru-n așteptări.

Prin vagoane-n timp oameni și neoameni
prind pe rând contur, dar mulți se pierd -
Bifurcatu-mi drum, taie căi de-asemeni

până garnituri de tot discord.

Uneori mai râd : Oare cum destinu-mi
pare că-i  destinu-a nu-mplini?
Alteori e trist, golul, când nimicu-mi

cată cu-optimism a-l suplini.

Hm!

Ce puțin a fost chipul a-ți cunoaște
doar ca pe o piesă de decor…;
mai grăbit sau chiar prea lent vreun tren, poate,
și-ast-ar fi ucis cred cest fior.
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc mult pentru poza, Aurelia! Îmi place și chiar se potrivește...

Acest răspuns a fost șters.
-->