Privesc focul mocnit în şemineu,
Zilele şi nopţile trec mai greu.
Mi-e dor… de zilele copilăriei
Încărcate bine de bucuriile ei.
Când doream să fiu mai mare,
Râdeam mult la o rază de soare.
Eram o războinica mică, călare.
Pe un armăsar dăruit de bunic,
Eram tare mândră şi foarte şic.
Păream lângă cal un mic pitic.
Mi-e dor să mă joc iar în curte,
Stăteam în copac ca la munte,
Adunam din grădină flori multe.
Mi-e dor să stau de vorbă cu tata,
Să-mi spună am reparat, gata,
Nu o mai face Nico pe supărata.
Bicicleta merge frumos acum,
Pleacă, să mergi atentă pe drum,
Fii cu grijă la ce eu îţi mereu spun.
Mi-e dor de nisipul atât fierbinte,
De vântul care vrea să-mi cânte,
Am strâns în suflet multe cuvinte.
Focul arde şi acum în şemineu,
Amintiri care vin şi pleacă mereu.
Mi-e dor de mirosul de trandafir,
De baticul bunicii verde de caşmir,
Închideam ochii mângâiaţi de zefir.
Orele se scurg peste mine liniştite
Pleacă şi iarna din clipele amorţite,
Poveştile copilărie le ţin bine minte.
Mi-e dor de mine, de cea de atunci,
Când dădeam şi primeam porunci,
Şi când spuneam să nu mă judeci.
Focul s-a stins, este o zi frumoasă,
Strâng repede ceva de pe masă,
Mă voi întoarce mai târziu acasă.
Pe stradă îmi place să zâmbesc,
Cu tine vreau pe drum să vorbesc,
Mi-e dor de....adesea îmi amintesc.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Mulţumesc doamnă Arelia!