Mă-nconjoară din toate părțile
gândul dorului de mine
mă strigă și mă-ntreabă
unde am plecat în ultimul timp
căruia nu-i pasă de zilele mele
când pașii și-i îndreaptă spre
tot înainte de sufletul meu
care fără să vrea aleargă după el
printre secunde și minute
ce se-nmulțesc pe drumul sorții
cu schimbările ei ca niște
cadouri de sărbători.
Dar nu sărbătoresc nimic
în neantul care a șters
ce gândeam și simțeam
odată atunci când încrederea
mă motiva să cred în aceiași
oameni care azi nu-mi
arată decât tăișul indiferenței
ori oate numai eu îl văd
când în realitate ei nu au nici
măcar nici cea mai mică intenție
de a-mi arăta vreun deget
arătător îndreptat spre mine.
Și mi-e dor de mine atât
de mult încât mor de dorul meu
de râsul cu gura pân' la urechi
care strălucea ca soarele sau ca
luna și stelele de pe cerul de vară.
Mi-e dor de mine Doamne și
Te rog din adâncul sufletului
dă-mi un semn să pot vedea
unde m-am rătăcit și dacă mă
voi mai regăsi vreodată!
Mihaela Moșneanu
-->
Comentarii