Îmi era ...

Îmi era ... 
GV)

Îmi era străină toamna, nu culoarea, 
când rotunjeam pe ramuri, 
câte un ieri, 
cuvântul spus, surâsul, 
încruntarea, 
sub braţul sfânt, 
al unei mângâieri . 

Străin mi-era şi drumul meu 
din carte, 
răvaşul ei, săgeţile destin, 
eram actor, în visele-ţi deşarte, 
ce mă îndemna, 
în jocul unui chin. 

Străini mi-erau şi zorii dimineaţa 
şi boala ce-ai găsit-o tu 
în vorbe, 
mi-erau ciment, ocara, 
margini faţa, 
sub chinul ploii, 
picurii din tobe.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->