Aş vrea să fiu un magic nor
să pot uita acum cuvântul dor
acolo –n lumea ireală a stelelor
nu-i tărâmul ideal al lacrimilor
Care-mi şiroiesc în valuri pe obraz
pentru doi ochii supebi de turcoaz,
prin frumuseţea lor m-au fermecat,
mi-a furat repede inima şi-au plecat
Tare departe de sufletul meu
care visa să fie fericit în Empireu
alături de îngerul cu părul roşcat
care în fiecare vis duios m-a sărutat
Aş vrea să fiu acum un simplu nor
să nu mai ştiu ce-nseamnă dor,
simt cum mă arde tare suferinţa
imi lipseşti, reînvie-mi tu speranţa .
Dan Sprincenatu
22.07.2015
-->
Comentarii
Onorat de lectura Emilia..Cu stima,Dan.
Multumesc mult Lenus !
...cu toate că exprimă multă tristeţe.... poezia are muzicalitate!