La sărbătorile mari
merg la biserică;
slujba-i dimineaţa şi seara.
Stau în tăcere,
mă aşez în genunchi cu ceilalţi
şi ascult evanghelia.
Mi se pare că intră cuvintele-n mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă.
Nimic nu pare mai înălţător;
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie.
Simt pe Dumnezeu cu mine-n taină;
cineva bate clopotele,
o rugăciune îmi stă pe buze.
mi-o spun în tăcere...
Plec acasă luminat, plutitor,
şi gândurile-mi sunt limpezi,
le deşir ca pe un ghem...
-->
Comentarii