Mai rămâi, doar o clipă,
nu-mi privi depărtarea!
Ziua mea se-nfiripă,
glasul tău e ca marea.
Ne trezim, fără soare,
prin perdele de ploi,
Te iubesc, ca pe-o floare,
tu ce faci fără noi?
Picătura de apă
se trezește, pe frunze,
Un izvor, de sub pleoapă,
mă atinge pe buze.
Numai eu vin, din stele,
și-am să plec fericit,
Cu speranțele mele
și cu tot ce-am iubit.
Ca un dar, primăvara
îmi dă stropii de rouă,
Vântul mângâie seara,
cu tăcerea ce plouă.
Când o rază sclipește,
prin lumina difuză,
Noaptea mea te iubește,
tu ești singura frunză...
Printre ramuri ușoare,
mă simt steaua pierdută,
Tu mi-aprinzi felinare,
într-o viață prea scurtă.
Doar, din crengi, cad petale,
nu privi speriată!
Vor fi toate-ale tale,
într-o lume curată.
Peste veacuri, va ninge,
voi privi, din abisuri,
Dacă viața ne-atinge,
cu iubirea din visuri.
Pasul mic și uitarea,
duc spre cer rugăciunea.
Țin în palme cărarea
și în suflet minunea.
-->
Comentarii