M-am trezit cu o mirare, de cu zori de dimineață,
Tot privind eu către soare, gândeam – asta este viață?!...
Care Dumnezeii lui se mai leagă și-azi de mine,
Să-și mai pună pofta-n cui, socotesc că nu e bine,
Să răspund azi provocării unei tipe cu sindromul
Nefertiti, și al urii ce o macină, căci omul
De când e pe lumea asta, de ești prost te-ncalecă,
Dar aceasta e năpasta, și-a băgat pe mânecă
(Zice ea), toți așii care îi asigură succesul,
A făcut o încercare , c-ăsta-i este interesul
Însă nu i-a mers cu mine, c-a lovit-o târnafesul,
La riposta mea, vezi bine, ea afirmând că eresul
Ce îl fac e o-ntâmplare și vezi doamne el nu are
Absolut nici o valoare, în mintea ei sclipitoare,
Că nu aș avea cultură și-mi explic din D.EX. mirarea,
”Anacronic”, ea cu ură, afirmând că-ar fi splendoarea,
Iar a-l folosi în versu-mi ce-i vetust, și pașoptist,
(Ăsta este înteresu-mi, ce credeați, nu mai insist!)
Este o mirare mare, fiindcă eu sunt inginer
Și în mintea-i sclipitoare, am cultură de miner –
Vezi tu Doamne-ar fi cultura rezervată-n mintea ei,
Pentru gașca ei și ura ce îi face-a fi pigmei,
Nu pot să cobor ștacheta să le dau ce se cuvine,
Meritau sictir, dar cheta de rușine ce-i parvine
Este tot ce-i face viața ca să fie azi un chin.
Fiindcă a băut ca cloanța toată cupa cu venin
Când mi-am șters cu grijă contul și pe ei i-am părăsit;
Asta e manțocăria, niciodată n-am iubit
Critica ce va să fie și nu este constructivă,
Dărâmând cu dărnicie, tot, ca o locomotivă,
Să o țină pentru dânsa, s-o pună la poponeț,
Căci nu a primit dispensa, iar eu nu-s un nătăfleț!...
Înțeleg ce-i bătrânețea, poate că s-a troglodit,
Eu n-am să-i mai dau binețea – niciodată n-a iubit,
Sănătatea, tinerețea, de-un perete m-am izbit,
Sofia Sincă, e feblețea, de care v-am povestit!...
Dacă mergeți pe Însemne Culturale, negreșit,
Pregătiți-vă, pesemne, nu veți sta la tăbăcit!...
E o cloacă-acolo care macină fin poezia –
S-ar părea că li-s imense orgoliul și nerozia!...
N-au decât să se admire cu prea plinul între ei,
Pe mine ce să mă mire, că sunt doar niște mișei
Care-au confiscat cultura, cea poetică, se știe,
Fără nici o noimă ura, și-au transpus-o pe hârtie!...
-->
Comentarii
Mulțumesc, Stimată doamnă Lungu!...
Frumos...O zi frumoasă!