Mă voi face pod la un drum
cu pâine arzând ca-n icoane,
poate numele meu
să-l duceţi la rug, să-l huliţi,
dar sufletul meu vi se-nchină surpat
din turla unde sunt clopot.
Numai aşa
caii se rup, caii sunt rai de trup,
ca pe mine numai osul domn
în văzduhuri surpate,
dând ocol unui copac de fum,
ca un miel alb m-a culcat lângă tine,
ca şi cum pe subt pământ,
toate hotarele se rabdă-n blestem.
Bibliografie : Curtea veche,
Editura Cartea Românească, 1974
-->
Comentarii