Ce foc mistuitor mă arde?!
Ce cânt, vremelnic mă îngână?!
Ce farmec viu... şi ce departe
Te simt! În nopţile cu lună,
Îmi strâng iubirea de sub pleoape
Şi o revărs în lumea ta...
Dar tu, tu eşti aşa departe!
Eu plâng... Tu nu mă poţi vedea...
M-ascund în răsărituri stranii,
Cu ploaia-n lumea ta apun...
Poate vor trece-n goană anii
Şi-atunci când tu vei fi bătrân,
Vei căuta îmbrăţişarea
Apusei stele... Prea târziu!
În hăul timpului chemarea
Se pierde... eu n-am să mai fiu!
În vechi poeme de lumină,
La steaua care a apus,
Îngenunchezi... dar e zadarnic!
Eu nu mai am nimic de spus.
-->
Comentarii
Nostalgice versuri...