dimineaţa
îşi înfige colţii într-un sâmbure de brumă
mătură umbre dincolo de geam
o pasăre sinistră
adună bănuţi din oasele pământului
sub tâmpla invadată de nesomn
afară
văduve negre flutură venin
printre rufele puse la uscat
între o gură hâdă şi-un ochi vânat
cuvintele roiesc acre
ca nişte viespi aţâţate
zdrobite
le cos la subţioara unui cercăn
să muşc din ele
încăpăţânarea de a nu auzi
şi cu urechile astupate de doi greieri rămaşi
într-o umbră de coasă
să-mi redobândesc libertatea de a fi
dincolo de calapod
Comentarii
Multumesc pentru lectura si aprecieri!