Seara a venit dinspre apus
pe o aripă de vânt tăiată,
se oprea pe gândul readus
dintr-o amintire amânată.
Luna apărută-n fagul strâmb
poleia pereții cu lumină,
razele redesenau un nimb
sub pictura de pe etamină.
Se vedea acolo zugrăvit,
în culori părând reaşezate,
chipul unui om nedumerit
de oglinda apărută-n spate.
El privea cum razele jucau
pe o marjă încă neştiută,
ora celor care parcă stau
pe o albie de vis cusută.
Și simțind în cugetul amar
picături de lacrimă sărată,
se-așeza pe muchia de zar
să sfideze ziua fără dată.
Iar prin fanta rece de ghioc
revedea, la ore fără miză,
doar destine apărute-n joc
readuse din spital în criză!
-->
Comentarii