MONOLOG

Vorbeşte Dumnezeu cu noi

prin pământul Vrancei,

prin munţii

ce-şi unesc braţele,

aţinându-ne calea...

 

Vorbeste Dumnezeu cu noi

prin dealurile

ce se prăvălesc,

ajungându-se,

supărate de goliciune...

 

Vorbeste Dumnezeu cu noi

şi prin norii care,

înneguraţi,

năvălesc, scoţându-ne

din bătătură...

 

Dar...

Ce păcat!

Din ce în ce mai mult,

Dumnezeu vorbeşte...
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Dragi prieteni, îmi cer scuze, n-am fost acasă astăzi. Vă mulţumesc pentru comentarii şi imagini, dar mai als pentru tandemul la poezia mea. Continuîndu-vă ideea, domnule Munteanu, voi posta o poezie pentru copii.

    O seară liniştită,

    Elna

  • Minunate gânduri...Felicitări!
  • Păcat că oamenii au devenit surzi la vocea LUI... Iar EL atât de mult ne iubește, că se face că nu vede, și încă ne vorbește!

    Gânduri deosebite, frumoase... Chiar îmi plac!

Acest răspuns a fost șters.
-->