S-a plâns cerul, ieri, de amiază sau a plouat scurt, rapid, în valuri de stropi să-i facă loc serii ce a venit. N-am ştiut dacă de tristeţe sau de bucurie, de sfârşit de vară sau început de toamnă, de sfârşitul începutului de ieri sau începutul sfârşitului de mâine. Azi e clipa dintre ele cu mine…
cocoţat pe gânduri de dor
şi
timpul meu hălăduind, hai-hui,
cu Sufletul. Stau la pândă, pitulat printre ramurile cu frunze, încă,
verzi aşteptând vântul să le poarte zborul fâlfâirilor de aripi. Poate
îl prind şi eu pe al meu, să-mi fiu hoţul Sufletului meu, să-l fur şi eu,
(să vadă/ şi /el /cum /e /să-şi folosească aripile
în loc de braţe, /mâini, /picioare /şi /eu să zbor)
sau
nu.
Poate o să fie ca atunci, dincolo, când
cerul, pământul şi marea erau una
şi
albastru era tot şi eu mi-am câştigat drumul
„coinşi-lor” pentru luntraşi vâslind întregul –
eu şi Sufletul.
01.09.2016 ora 11,38’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Maria, Veronica si voua tuturor, o zi minunata, Marius
Ce frumos!
Toată admirația!
multumesc din suflet Lenus, noapte binecuantata, Marius