mor florile
E iarnă, şi ninge, şi plouă,
Se-aude viscolul în noapte,
Mor florile scăldate-n rouă,
În neagra lor singurătate.
Sub bolţi umbrite de liane
Ca într-o tristă sihăstrie,
Petale albe, diafane,
Cuprinse-s de melancolie.
Cade petală cu petală
Sub vraja norilor ce ning
Şi-n haina lor patriarhală
Toate culorile se sting.
Şi floarea tremură, se zbate,
Până dispare în pustiu,
Sub viscolul care se-abate
A-ncremenit tot ce e viu.
Pe sânul rozei care moare
Se-aude plânsetul în şoapte,
Natura e nepăsătoare
În trista linişte din noapte…
-->
Comentarii
MULŢIMESC RODICA. SĂRBĂTORI FERICITE!
IZ DE TRISTETE, un suflet ravasit si peste toate marama iernii. AM CITIT CU DRAG. Felicitari!