!mortalitate în marmura poemelor

[maria giurgiu]

Imortalizat în marmura vremii
S-a dezintegrat
Spiritul Veșniciei
În diamante vii
Prin căldura zămislirii
A sorbit nesățiosul zeu
Nemurire în sămânța poemelor
Tainele universului și măreția absolută
Din tezaurele îngropate-n infinit
Și sub tresăririle lacului;
Ai stins focul ce te mistuia
În tremuratul plopilor fără soț
Ai sădit prin ochiul ferestrei ce privea noaptea
În eternitatea Luceafărului
Dorul infinitului pentr-un ceas de iubire
Astfel ai urcat pe scara de mătase a lunii
Și-ai văzut ochiul sorții
Cum îi privește îndoielnic
Deopotrivă pe sărac și regele
Ce croiește în palatu-i
A neamurilor destine
Și hotare pe întinsul pământului
Ori pe Delorges culegând mânușa
Cunigundei din mijlocul fiarelor
Și-apoi disprețuitor o-nfruntă.
Prin focul purificator al poemelor
Te-ai metamorfozat
Demiurg
De-o măsură cu aștrii
Ai renăscut în zorii infinitului
Ai cioplit în marmura timpului
Templu chipului efemer
În magie eternă ai plăsmuit
Flăcările pasiunilor ce te-au mistuit
Eminescu!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]