E oglinda în care se vede
imaginea ta dezmoştenită
de anotimpurile trecute,
mută şi schimbătoare prezenţă...
O pecete a trecerii pe drum
fără oprire
în care timpul îţi respiră
toate clipele pline.
Împreună acum
închidem înlăuntru
ce nu mai poate dobândi rădăcini,
doar spiritul înălţând
prin trupul în declin,
lumina în ochi devenind
sărutul împlinirii din riduri,
mulţumire invocând
şi pacea ce se naşte în vidul aşteptării.
-->
Comentarii