Tăcerea căutată-n loc de cuvinte
sedimentată peste umbrele copacilor
se umple cu transparenţă divină.
Din lichidul care-mi udă cerul gurii
strângerea în dinţi mă face să înghit respiraţia
în timp ce fac din mişcare un zid înalt
peste care îmi trec gândurile eliberate de logos
ca peste un furnicar scăpat din memorie.
Muşcând pielea trupului cald
clipă de clipă,
de carnea rămâne uscată şi înfometată,
în mânia sâmburelui care uită să încolţească
se naşte aşteptarea ultimului val.
Pe semne
voi aluneca în golul pretins
dintr-un dat cerut de rostul drumului
pe care am pornit
spre inima ta.

Comentarii
interesant mod de a cantari lucrurile