Voi presăra-n cuvinte culori de curcubeu,
Însăilând dorinţe, pe care le vreau eu,
Purtate pe aripi de-o pasăre măiastră
În zbor promiţător spre zarea cea albastră.
Sub cerul ce îşi cerne stelele-n oceane,
Noaptea îşi închide cu lacăte, obloane.
Luna se strecoară timidă prin cotloane,
Iar, îngerii în cânt ne-ndeamnă la canoane.
Pe note de cuvinte solfegiez un gând,
Vântul să îl poarte în iureşul lui blând,
Că minunat e visul ce-l scot azi, la lumină
Născut din bob de rouă pe floarea de verbină.
Sunt mugurii de viaţă ce vor a înflori
În primăvara karmei, unde-oi acoperi
Tot ce este rană în trupul cald al firii
Schimb umbra durerii cu umbra fericirii.
Voi rupe-apoi tăcerea ce zace-n infinit,
Voi seca oceanul de lacrimi, c-am iubit.
Şi voi gusta tumultul visului spumos,
Să port mereu în braţe buchete de frumos.
În zbor m-oi ridica, de unde am cazut,
Rup din trupul sorţii răni care-am avut,
Încerc în lumea nouă să schiţez o hartă
Cu-o viaţă cu solfegii cântate de o harfă.
Cu harfa care-o vreau, a inimii cântare
Să umplu de frumos, să dau vieţii culoare,
Căci viaţa este scurtă şi este trecătoare,
Lacrima să-mi fie, mereu, nume de floare.
-->
Comentarii
Cu bucuria lecturii!