A sosit aici, ca o vijelie,
– În zgomote cât o herghelie –,
Ca un prinţ, din larga zare,
Pe falnic armăsar călare.
Zânele – cu toate – sar gardul
Ca să-i admire stindardul.
Prin munţi îl poartă gândul
Şi, în glumă, începe cuvântul:
– Vi-s munţii tari, ca o stâncă...
Tare-n palme mă mănâncă,
Să-i mângâi pe povârnişuri
Şi să mă pierd în ascunzişuri.
Zânele nici: pâs! n-au zis.
Prinse-ntr-un fior, de vis,
Cenuşerese visîndu-se, într-un palat,
Cu prinţu-n dans, la bal mascat
Și, ca în poveste s-antâmplat:
La plecare toate s-au descălţat
Și au lăsat pantofii la poartă,
Dar niciuna nu a fost chemată!
Morala:
– Fetelor, nu mai săriţi gardul!
Este doar o iluzie stindardul.
Pildele vi-s aşa de dese:
Multe chemate –puţine alese.
MdRaesculum 11.02.2010
-->
Comentarii
Îmi place ...continuarea ta, veselă, Camelia. Hazul de necaz [mă] destinde.
Sărbători fericite să ai! Cu drag
Și, ca în poveste s-antâmplat:
La plecare toate s-au descălţat
Și au lăsat pantofii la poartă,
Dar niciuna nu a fost chemată!
...daca se spala rar...deh
lasand gluma, imi place stilul tau..mistocaresc dar realist, citit cu placere