Am scuturat livezile cu meri
Iar zâmbete zburau spre nicăieri
Sau poate doar dansau nevinovate
În țara cu păcatele uitate
Alunecând spre azi doritul ieri.
Căci mă dureau tăcerile din noi
Săruturi ce plângeau desculțe-n ploi
Îmbrățișări ce s-au pierdut în noapte
Când sânii rotujeau a mere coapte
Iar dorurile se-mpărțeau la doi.
Când se curba lumina dupa mine
Iar palma ta mai alunga un nor
Când adâncea întinder'le feline
Ca visele să se ridice-n zbor.
Am scuturat și cerul de oftat
Ce-n lipsa ta atât s-a adunat
Căci agățat de dulcele cuvânt
Nu mi-ai găsit un loc aicea pe pământ
Și lângă stele sus m-ai așezat.
Acum mă cauți printre fulgi de nea
Cu fruntea-nnegurată, grea
De doruri și iubiri ne-mpărtășite
De vise sângerânde, risipite
Certându-mă că sunt o muză rea!
de Gabriela Mimi Boroianu
19.01.2015
-->
Comentarii
Frumosul l+ai împărţit în bine şi rău, i-ai dat atribute corespunzătoare, creînd un dublu sens al iubirii. Ceea ce pare lumină este umbrit de întuneric...
Foarte frumos!
Am scuturat și cerul de oftat
Ce-n lipsa ta atât s-a adunat
Căci agățat de dulcele cuvânt
Nu mi-ai găsit un loc aicea pe pământ
Și lângă stele sus m-ai așezat.
Cu deosebită plăcere am lecturat versuri alese!!!
Felicitări, scumpă prietenă!!!