În mintea tulburată, înceată,
Plutind pe un vis, mi se-arată
Aleasa sufletului, ce vine
În suav cînt de mandoline
Să-mi plouă,-n vers, cuvinte dulci
De liniștire, precum culci
Un pui de om, rupt din soare,
În brațele mamei iubitoare,
Dar cu un sărut, lipit pe buze,
Menit a-i cere mii de scuze
Că îi opresc fluviul verbal,
O invit la al vieții bal.
Aș scrie, altfel de cum ceri,
Versuri izvorîte din tăceri,
Doar corpul tău ca să-mi spună
Cu unduiri ca o cadînă.
Un dans pe sîrmă, la-nălțime,
Peste abisul de suspine
Zmulse din suflet de admiratori
Cu inimile strînse de fiori.
Ca o flacără să te apinzi
În brațele mele cînd te prinzi,
Să-mi topești inima de ceară,
Doru-n suflet să nu doară.
MdRaesculum 07.06.2013
-->
Comentarii
Mulțumesc, Zîna Zorilor!
Frumos Mircea!