Plouă cu toamnă şi frunzele tac
în şoaptele stropilor de culoare.
Beau cafeaua în zorii nopţii cu privirea plecată după lună.
Norii o ţin ascunsă şi nici întunericul nu mai e întuneric.
Schimbări de timp, de stare, de foc şi apă au loc, toate odată.
Ce roşu e gândul şiroit pe după ureche,
acum,
curge întins,
transpir dinăuntru,
mă plouă afară,
cald şi frig,
tremură felinarul din stâlp sau lumina lui.
Până şi greierii-şi tac chitara. E noapte. Dorm toţi. Linişte.
27.09.2015, ora 22,51’
-->
Comentarii