N-am plâns niciodată o tristeţe
am plâns nepăsarea celor care n-o văd,
oamenii au banala obişnuinţă
de a nu se observa pe ei înşişi.
Odată mi-am propus să mă schimb,
ca o pasăre sosită în alte ţinuturi
cu ciripit sonor şi aripi frumos colorate,
n-am reuşit,
nimeni n-a constatat schimbarea
şi-am rămas acelaşi taciturn.
Cineva m-a mângâiat cu ochii,
avea mâinile înflorite
când a dat drumul viselor,
gândurile nu le-au mai întâlnit.
Nu mă încântă iluzia
de a mi se aşeza iubirea-n palme
nici focul pe buze.
Flacăra care-mi arde inima,
pasăre mândră şi orbitoare,
să n-o mai văd, să n-o mai uit
până-mi înfloreşte carnea
la fereastra căutării.
-->
Comentarii