N-am să aud
N-am să aud ecoul cărnii tale,
nici uşa şi nici poarta,
din zăvoi,
în şarm iernatic, focuri
de vestale,
sărutul tău, sub
visul unor ploi.
Luminile ne ard, fără cuvinte,
sărutu-i monolog şi e durere,
e risipirea noastră
în aminte,
e sufletul neîntreg,
e despărţire.
Atât de neîntreg rămân, iubire,
poem neterminat,
rămas pe rânduri,
ca nişte flori, de acuma
amintire,
în versul meu, tu rimă
şi eu gânduri.
-->
Comentarii