Fără geamul aburit al gurii
paharu-i gol de împăcarea mesei.
Bucuraţi-vă de linişte cum coboară
şi-i tremură aripile ca la o pasăre
de mi se urcă vântul prin oase!
Scotocesc depărtarea peste umărul dealului;
te apropii nesigură ca o umbră,
te învălui cu ochii pe contur,
mai apare câte o cută
cât o margine de frunză ori fisură
prin care intră dragostea,
o rază printre zăbrele la subsol
în beciul domnesc.
Aici vieţuieşte vinul
împărtaşania lui Dumnezeu
cât o lumină în suflet.
-->
Comentarii