noi vom pleca
olarul, va continua
să-nvârtă roata
şi ceasuri moi
să curgă înspre ieri
cu râs, cu plâns,
înmormântări şi naşteri
până-ntr-un când,
pe lună nouă,
uşori de lut, cenuşă,
dar grei de dor şi constelaţii
vom reveni…
meteoriţi, comete, poate umbre,
pe vechile faleze-nsingurate…
şi iar vor curge
greieri, păsări, vapoare, înserări…
într-un târziu,
cuprinşi de frig, ne vom adăposti
sub lumânări,
agonizând
şi aşteptând
să ne destrame iarăşi
ploaia, vântul,
să ne ardă, până la scrum,
cuvântul
şi să urcăm, din nou,
pe-aceeaşi Cale
-->
Comentarii