Cerurile filtrează lumina,
vântul se întrece cu umbrele norilor.
pământul se întoarce cu faţa la soare,
ziua prinde în braţe păsările timpului
şi încerc să zbor spre nesfârşitul facerii
de la începuturile lumii.
Oamenii trec grăbiţi pe lângă bariere
fără să se roage de nimeni,
îşi salvează cu greu vorbele dulci.
Flămândele limbi îşi aleg cuvintele
cum albinele culeg florile de nectar
şi le sădesc în ispititoare dorinţe
pentru iernile care vor veni.
Mă îmbăt cu aromele serilor de tei
apoi aştept să se verse eternitatea
în clopotele vremii.
-->
Comentarii