Degeaba ţi-ai rostit cuvintele-n deşert,
nisipul a rămas tot mişcător,
întinderile încurcă orientarea
mai mult ca oricând
şi-i necesar un popas în oaza de linişte.
Vino şi tu cu şiragul de cămile
arcuite printre dune,
de la oamenii acestor locuri
îneveţi limba celui care nu moare.
Oriunde priveşti
nesfârşite desfăşurări gri-roşietice,
ai bucuria căutăriii apei,
comoara locurilor băntuite de vânturi
şi moarte de singurătate.
-->
Comentarii