Marin Preda, marele nostru scriitor, spunea:
-în fata morții nu mai ești nimic, nu mai ești
poet, ești un simplu om care trebuie să dispară”
Iar eu, răspund în versuri:
în fața morții nu mai ești nimic
nici pulbere de stele, nici trecut -
alunecare simplă, doar un "pic"
iar glasul tău... un glas tăcut...
în fata morții nu mai ești poet
metaforele-s amăgiri mărunte -
s-a terminat al anilor concert
pe scene, ce au fost știute...
un simplu om, atât tu ești
un om ce trebuie să dispară -
chiar dacă plângi și te jelești
te duci și nu mai ieși afară...
în fata morții-ți pierzi puterea
și ochii-ți sunt atinși de ceață -
apoi dispare și vederea
iar trupul îți devine gheață....
în față morții te simți singur
îngândurat și fără de avere -
dormi veșnic, când îți vine timpul
așa cum legea Universului... o cere...
în fata morții... da, in fata morții !
Vladimir Nichita / Australia.
26/01/2-19
-->
Comentarii
Va multumesc pentru apreciere, Doamna Anisoara Iordache !
Va multumesc pentru apreciere, Doamna Aurelia Albatros !
Va multumesc pentru apreciere, Doamna Lenus Lungu !
O expresivitate pură în care autorul exprimă moartea transpus estetic pentru a reda imaginea poetului în diferite forme.
Versuri triste ce ne sensibilizează...Felicitări!