În frunze
(GV)
În frunze ne-îmbracă o toamna divină,
cu un secol de viaţă, să vii să îl vezi,
cum piere-n acorduri pătruns de lumină,
picioare au truchiuri, rădăcini de livezi.
E ziua ta azi, am mâini dar sunt crengi,
am sufletul frunze şi păsări am ochii,
îmi suflă un vânt, dar rămân încă-întregi,
iubita mea toamnă, aş vrea să te-apropii !
Mă doare o clipă, cu miros de înserare,
căci ziua aceasta e ziua blândeţii,
mă sprijin de-un cer şi mai stau a mirare,
mi-au rămas încă paşi, peste prag dimineţii.
Pe tainice drumuri, o toamnă se lasă,
am lacrimi, sunt fructe, dureri am doar frunze,
privesc înspre tine, depărtarea m-apasă,
în mine am fluvii de dor călăuze.
-->
Comentarii