În gând
(GV)
În gând se strâng pământuri
şi aşchii ce-s schiloade,
un adevăr iubito, ce de-adevăr se teme,
prin labirinturi, ochii,
privesc, se uită ...
văd noroade,
şi vise-n depărtări,
sau doruri ... multă vreme.
În gând tu mi-eşti icoană,
un dor cântat în stoluri,
pe cruci îmi pun iubirea,
în vis mă răstignesc,
cu el, eu am pădurea, în vis atâtea roluri
şi-n toate câte sunt,
pe tine te iubesc.
Tu m-ai născut, iubito,
aveam atâţi ani,
ce au plecat ca păsări,
în dorul meu de salcă,
iubind nebuna apă, ce tace-n dor ... iubirea
şi râde apoi...la maluri, în umbra ei
şi pleacă.
Credeam că vorba mea-i destulă,
să ajungă,
un vis, sau doar osândă,
lăsată-n cuib de cuci,
la maluri de ispite,
a devenit o rugă,
când spui că ai să pleci,
eu spun să nu te duci .
-->
Comentarii