Pământul se zbate
Ploaia lăcrimează,
vântul vuiește,
norii dansează,
pădurile leagănă ramuri,
frunzele cad triste,
munții înalță privirea sărutând norii,
toți lupii urlă,
ecoul asurzește,
sunetele se îngână,
liniștea visează,
copiii pământului dorm și dorm
pe toate aleile șerpuite.
Toamna nutește frigul și îmbracă mirii
în galben ruginiu.
Frigul dansează pe cântul vântului
cu un ecou violet.
E frig, e frig peste firea pământului!
Firele ierbii s-au topit de dorul soarelui.
Pământul gonește prin frig,
gonește cu frâiele trase
prin toate visele omului
și îngheață în felul său, dar:
în inima lui fierbe,
fierbe în magmă
și nu dă pe afară în zbaterea sa.
Totuși: vântul bate cu gelozie.
Ploaia lăcrimează de tristețe.
Munții ridică tăcerile înspre cer
cu toată strigarea pământului.
-->
Comentarii