În oglinda din perete se reflectă chipul unei păpuși de porțelan,
Nu seamănă cu chipul meu, în ochii ei zăresc sclipiri de smarald
Diabolice și dulci, impune respect și teamă, precum o țarină
Care stăpânește imperii, nu mai e copila speriată,
A devenit neînfricată.
Cum oare a putut sa o preschimbe pe mica și firava Maria
În cruda și nemiloasa Caterina?
Ce lupta aprigă se da acum în mine, înger sau de demon de maine ?
Aleg dualitatea, mi se pare firească, fiecare ascunde o parte întunecată,
Care se reflectă în oglindă...
Cele doua chipuri se suprapun, devin o singură persoană
Acum îmi dau seama, Caterina e Maria și Maria e Caterina,
Toate trasaturile se schimba, împreună alcatuiesc o noua ființă...
În oglindă se reflecta un chip atât de familiar, pe ea o recunosc,
Când luminiile se sting, rămân doar eu.
Katherina Andreescu.
-->
Comentarii
Va multumesc mult!
Frumos!
îngeri şi demoni, fireasca dualitate, farmecul unei naturi întregi şi echilibrate...firava Maria şi nemiloasa Caterina.
O completare a fiinţei ce nu s-ar putea defini fără plus, fără minus.