Îmi închid tăcerile-n casă,
cobor scările şi-mi fac drum spre viitor,
mă aşteaptă tronsoane de necunoscut
cu orizonturi înălţate din ape.
Gândurile nu mă lasă singur şi ascult,
drumurile mă cheamă din copilărie
în oraşe de nori fugari
în care mă dezbrac de amintiri
şi locuiesc în cuvinte.
Însoţeşte-mă la micile plăceri
rupte din calendarul de zi,
mă las înflorit de atingerile-ţi calde
ca într-o noapte se sânziene.
-->
Comentarii