în poiana mărului
basme vechi mi se desfac
seara-n prag de amurgire,
le ascult cu mare drag
ca pe- o dulce amăgire.
trece apa curgătoare
apă dulce de cleştar,
umbra mea tremurătoare
se iveşte-n ape iar.
şi când ornicul se-ntoarce
în amurgul liniştit,
iese luna care toarce
fire albe de argint.
şi din ghimpul amintirii
de răsare câte-un spin,
eu îl port la piept cu drag
şi-l prefac în trandafir.
anii mei iar reînvie,
în oglindă-i alt obraz,
rechem tot ce-a fost să fie,
fără ieri şi fără azi.
scutură-te lună-n nori
şi însămânţează stele,
până pe la cântători
peste gândurile mele.
visele mi-s legănate
de cadenţe neînţelese,
rătăcite-s şi-adunate
şi de inimă culese.
sub sprânceana codrului
doarme doruleţul meu,
în poiana mărului,
străjuit de Dumnezeu…
marţi, 19 mai 2015
-->
Comentarii
aprecierile mele!