înfometate tăceri
sapă în gândul de smalţ
mugurii cuvintelor se deschid
modelandu-mi zâmbetul
din amurgul îngenuncheat
în sanctuarul vrerii
fluturi inundă întunericul minţii
decupează destine vechi
risipesc culorile captive
într-o perdea de fum
din noaptea ultimei dorinţe
cortina cerului
sfâşiată de iureşul ploilor
îsi ascunde strălucirea sub zidurile timpului
unde iubirea îşi măsoară destrămarea
aştiri albaştri scrijelesc distanţa
dintre adevar şi ireal
zborul de fluturi este absorbit de hăul
unde patimile mor
umbre ciudate dănţuiesc pe covorul de vise
se opresc când torente de simţiri
sparg tăcerea
pregătind înflorirea.
-->
Comentarii
multumesc Aurora...multumesc Emilia...
Gânduri delicate şi adânci, înveşmântate
în metafore bine alese...
Frumos, felicitări!
.
Cu bucuria lecturii,
Aurora
Frumos... am poposit cu drag!