De când fusesem angajată în casa Dorei Tomassini mă adaptasem destul de bine,cu cele ce erau de competența mea de îndeplinit în fiecare zi, acceptasem și modul neobișnuit și cam trăznit de a se comporta al Dorei cu mine și cu alții, chiar și glumele sale aiurite nu mă mai speriau ca la început cu toate că de multe ori m-a surprins și-mi provocau reacții pe care mi le controlam greu și deseori când eram surprinsă pe neașteptate aveam reacții normale ale oricărui om luat prin surprindere.
Într-o seară înainte de cină, ea stătea în salonul mare la televizor cu pisicile ce-i făceau companie,fiind mai mereu în preajma sa. Când eu am lăsat-o în salon părea că a ațipise. M-am retras atunci în bucătărie să pregătesc cina și să termin ce mai aveam de făcut pe ziua respectivă.
Când lucrez, nefiind nimeni prin preajmă mă mai las furată de gândurile mele însă orice zgomot sau chemare ajung pentru a-mi distrage atenția și dacă Dora are nevoie de mine, ajunge să cheme sau să sune cum face de obicei și eu merg la ea să văd care-i problema.Uneori însă, ca de pildă în seara cu pricina ea în loc să sune nu are altceva mai bun de făcut decât că-în loc de sonerie conectează cum doar ea e capabilă un lătrat gros de fiară gata de atac. Chiar lângă mine aud o mârâitură agresivă și un lătrat puternic în spatele meu așa din senin ce m-a făcut să tresar puternic. M-a surprins și m-a speriat că mi-a căzut din mâini mixerul cu care frulasem legumele pregătite într-un castron mare, preparate în cremă de legume pentru cina din acea seară, căci trebuia să vină nepotul ei și fratele, Marcus să cineze cu noi și cum era în funcțiune mixerul, castronul plin s-a răsturnat și crema de legume s-a împrăștiat în chiuvetă pe jos și pe șorțul meu .M-am dus enervată în sală căci bestia ei electronică făcea o zarvă infernală ceea ce echivala că are nevoie de mine și când intru mă vede și o apucă râsul iar eu destul de necăjită îi spun:
-Dora, uite ce am combinat, din cauza glumei tale, am compromis toată cina!Conținutul castronului cu crema de verdure e pe șorțul meu ,pe jos în bucătărie și în chiuvetă!Cel puțin când gătesc ai face bine să mă avertizezi cu un miaunat de pisic sau ceva mai blând nu cu lătrat de câini gata să mă sfâșie că mă sperii! Accidenti! Acum ce veți mânca la cină?
Ea se abținea cu greu să râdă ca de o mare ispravă și-mi zice cu o voce moale,mângâietoare:
-Ești o neândemânatică Ingrid! Dai vina pe mine pentru neândemânarea ta! Păcat de cremă! Îi promisesem lui Marcus cremă de legume că ultima dată i-a plăcut mult cum ai prepat-o!
-Îi vom spune că din cauza spiritului tău pus pe șotii nu poate să se bucure de această plăcere astă seară!
-Nu sunt destule verdure în frigider să faci altă cremă?
-Nu sunt suficiente, și apoi trebuie să întârziem cu cina dacă trebuie să le gătesc din nou!
-Nu face nimic ,Ingrid dute și te schimbă și te spală și spune-mi ce ai putea să prepari în loc de cremă ?
-Pot face altă cremă cu legume din congelator dar voi întârzia cu cina desigur!Și te rog de această dată barem, fără lătrături de câini când eu gătesc dacă dorești să cinezi azi, Dora!
Ea surâde și zice:
-Data viitoare voi improviza să trimit o pisică să te cheme ca să nu te sperii așa tare că ești capabilă să mă ții nemâncată!
-Și te implor Dora nu –mi mai trimite fantome ce miros așa oribil că mă îmbolnăvesc de hepatită sau fac un infarct de groază și rămâi fără mine cara!
VA URMA
Ea zâmbește în spatele unui evantai pe care obișnuiește s-ăl aibă mereu cu sine, o piesă delicată dintr-un lemn fin lucrat cu încrustații și dantelă pe margini, destul de veche, o adevărată bijuterie antică, cred că o amintire de familie.
-Va bene Ingrid,vom vedea ce se poate face!Ți-am mai spus că spiritele nu sunt sub stăpânirea mea cara!
-Totul e sub controlul tău aici Dora!Tare aș dori să știu dacă cumva te-ai inspirat din cartea lui Jules Verne pentru a mă bântui pe mine cu spiritele din acea mașinărie infernală a ta! Cred că te-ai inspirat din romanul lui,”CASTELUL DIN CARPAȚI”.
În timpul acesta eu venisem în bucătărie , curățasem dezastrul ce l-am provocat acolo și puneam la foc deja alte legume pentru cină.Ea mă urmase și se oprise cu scaunul ei pe roți în fața ușii, mă privea gânditoare și nu aș putea spune că privind-o nu mă impresiona.Degaja micuța sa făptură, o impresie de forță de caracter inteligență și finețe de spirit,ochii ei mari căprui puțin visători chiar triști uneori și foarte frumoși în ciuda vârstei când surâdea te fascina și te cucerea Mulți dintre vechile sale cunoștințe, prieteni sau vecini, scandalizați de acele ciudate sâcâieli și manii ale sale o detestau pe de o parte însă în ciuda neajunsurilor ce le provoca nu știu cum făcea că îi îmbuna și le trecea repede supărarea, ca spre exemplu:Un vecin destul de în vârstă, Hector, cu o seară în urmă își scosese la plimbare cățelul și trecând pe stradă liniștit, se vede că în acel moment Dora plictisită observa strada prin ecranul interfonului conectat la poartă și l-a văzut trecând. Atunci, fără ezitare a pus în funcțiune microfonul sau cum naibii se numește mecanismul acela al său ce imită lătratul de câini și alte grozăvenii și au început să mârâie și să-l latre pe bietul om și pe câinele său o haită fioroasă de dulăi ,din microfonul de la poartă. Efectul a fost mai tare decât la mine cu castronul de legume.Cățelul s-a speriat rău și a început să latre înfricoșat dorind să scape și să o rupă la fugă târându-l pe bietul bătrân care și el s-a speriat fiind luat prin surprindere. Se vede însă că nu era prima dată că i se întâmpla beleaua că după ce a reușit să se recompună după primul șoc și lătrăturile au încetat iar ticăloasa de Dora aștepta satisfăcută reacția , el s-a apropiat de poartă și a început să-i zică de toate:
-Vechie strega,pazza! Vai al inferno!(bătrână vrăjitoare nebună! Du-te în infern!)și altele din acestea . Ea a pus din nou câinii și el s-a îndepărtat repede în culmea furiei proferând amenințări teribile în timp ce Dora jubila de plăcere și satisfacție frecându-și mâinile mulțumită că l-a speriat pe bietul Hector.Eu o priveam din hol aiurită și sincer, mă amuzam pe tăcute după care bat la ușă deși era deschis și intru zicându-i :
-Dora , ce se întâmplă ? Afară se aud lătrături teribile de câini și înjurături! Iar ai slobozit demonii tăi contra vreunui trecător pe stradă?
-Vatene!Vatene!(pleacă!pleacă!) Nu te-am chemat pe tine cara! Fai cavoli tuoi!(vezi-ți de treabă!)
Am ieșit căci nu doream să o enervez, temându-mă de ce i-ar mai putea trece prin minte să-mi improvizeze mie.La sfârșitul săptămânii s-a împăcat cu Hector, l-a invitat la ea împreună cu alt vecin Giorgio la fel de în vârstă și două femei, Federica care era ceva mai tânăra și Bea în jur de 80 de ani și amică foarte bună cu Dora și la fel de trăsnită.După ce s-au săturat de jucat cărți, au început să facă ședințe de spiritism.
Bea, fiind mediumul care invoca spiritele, în timp ce toți ceilalți se țineau de mâini în jurul mesei cu lumina stinsă și lumânări aprinse. Am fost invitată și eu să particip și desigur că nu am ratat ocazia ,fiind prima ședință de spiritism la care asistam! Muream de curiozitate cum e și natural și a fost o experiență interesantă.
Bea printre alte spirite a invocat și pe Fiorinda la cererea Dorei,pentru că eu continuam să fiu sceptică în ce privește existența fantomelor și ea dorea să mă convingă de contrariu cu argumente. Bea a vorbit cu vocea spiritelor invocate ,dând răspunsuri la întrebările celor prezenți că eu gândeam că dacă totul e o cacealma apăi negreșit doamna aceasta trebuia să se facă actriță că juca foarte bine rolul. Dora a dorit să îi pun eu o întrebare spiritului chinuit al Fiorindei și cum nu prea știam ce să întreb am întrebat prin intermediul Beatricei firește că doar ea le auzea pe spirite, ce vrea de la mine de mă bântuie?
Bea din nou a intrat în transă și mi-a vorbit cu vocea Fiorindei, care mi-a spus că nu poate să plece, și are nevoie să fie ajutată și a lansat un hohot teribil de plâns prin intermdiul madamei Bea. Atunci s-a produs nu știu cum, acea senzație de frig în cameră care ia înfricoșat pe toți și mirosul neplăcut și madam Bea a căzut leșinată pe scaun Eu am sărit și am aprins lumina și Bea era în continuare și madam Federica i-a apropiat de nas o sticluță cu picături care au făcut-o să se trezească din leșin. Părea foarte real totul așa că nu știam ce să mai cred.
În sinea mea am hotărât să recurg seară de seară la talismanele mele din valiză; agheasmă cruciulița sfințită mi-am pus și o iconiță sfințită la căpătâi cartea de rugăciuni, căci începusem să simt fiori reci doar gândind că am nimerit într-o casă bântuită cu adevărat, în plus nu știam cum poate fi ajutată o fantomă. Fiorinda nu răspunsese căci mediumul căzuse leșinat de epuizare și emoții ,cel puțin acestea au fost explicațiile ce mi le-a dat madam Fderica care din câte mi-am dat eu seama o aseconda pe bătrână...De atunci Fiorinda nu a mai apărut niciodată și eu am refuzat să mai particip la vreo ședință de spiritism. Concluzia mea a fost că totul e regizat.
Cred că eu am dreptate pentru că după ce am cunoscut bine pe Dora mi-a lăsat o senzație aparentă de forță interioară și în același timp de fragilitate, din cauza infirmității sale. Era fără tăgadă o persoană deosebită, puternică și cu invențiile sale teribile cred că se străduia să compenseze acea infirmitate ce o lovise prematur. Își colora existența cu un suflu de vitalitate ,în felul său folosindu-și fantezia și cunoștințele profesionale căci ea fusese o ingineră foarte apreciată într-un institut de cercetări și încă mai colabora cu vechii săi colegi din câte am aflat eu pe parcursul șederii în serviciul ei.Ea mă uimea și cu alte lucruri , credea că plantele sunt vii și comunică cu cine știe să le asculte și știa să fie foarte convingătoare căci studiase acest fenomen. Voi reveni cu detalii despre acest lucru mai târziu.
Făcuse împreună cu nepotul său și cu susținerea unor vechi colaboratori de la institutul unde lucrase, un sistem de alarmă neobișnuit, la proprietatea sa, cu care a reușit să îndepărteze hoții speriindu-i de moarte dându-le certitudinea că au intrat pe o proprietate bântuită de spirite. Ea se și distra singură și gândesc că astfel reușea să se bucure de un sentiment de autostimă, faptul că din acel scaun cu rotile reușea să facă încă lucruri de care noi ceilalți muritori le considerăm subiect de saint fiction Despre acest lucru aflasem de la Andrea și mi-a fost confirmat când într-o zi la prânz au venit trei foști colegi de ai săi de la instituția unde ea lucrase ,o femeie și doi bărbați. Era prezent și Andrea nepotul ei care se pare că preluase postul Dorei și lucrase un timp sub directa ei îndrumare.
Ei bine, acele persoane s-au amuzat copios în timp ce vorbeau de episodul cu hoții, ce încălcaseră proprietatea bătrânei. Le păruse excelentă invenția, sistemului de alarmă atât de original și eficace.Sau distrat copios și de farsele ce le făcuse ea la diverși trecători despre care au aflat de la nepot,ea stând tăcută și cuminte și pe față i se contura doar un trist surâs în spatele nelipsitului său evantai.Privind-o din colțul meu, discretă, aveam sentimentul că am dinainte o mare doamnă.
Oaspeții săi din acea seară și-au amintit de farse lugubre ce le făcea în trecut unora din colegii săi, de unde am dedus eu că aceasta era o mai veche pasiune a ei ce o posedase și când era mai tânără.
Când i-am vorbit eu se Jules Verne ,a micșorat ochii și mi s-a adresat cu oarecare interes:
-Se pare că tu ai citit jules Verne. Îmi plăcea și mie când eram copilă și trebuie să afirm că ideile sale de vizionar au fost puse în practică de cei ce au venit după el, însă nu are legătură cu sistemul meu care e mult mai avansat. E uimitor însă câte invenții geniale au fost inspirate realizatorilor lor ,tocmai de idei preluat din cărți foarte vechi. Mulți din marile genii ale umanității au mărturisit că cele mai incredibile idei le-au fost inspirate din studiul Bibliei.
O ascultam în tăcere în timp ce preparam cina și îmi dădea impresia că la un moment dat se lăsa furată de propriile reverii și îmi părea că mai mult se adresa propriului sine cu aceste conversații, decât mie.
În cele din urmă mă complimenta că-s o bună ascultătoare și se retrăgea în sine, devenind tăcută și gânditoare.
Am terminat de preparat cina în seara aceea ,când și-au făcut apariția cei doi oaspeți așteptați și eu am fost totuși în măsură să le servesc mult dorita cremă de legume pentru care am fost la final și complimentată de ei și de Dora în egală măsură.
A doua zi fiind duminică aveam liber și pentru că era timp frumos am decis să merg la Veneția împreună cu două prietene de la Pordenone, ca să-mi limpezesc un pic mintea după experiențele mele în casa Dorei.
M-am întâlnit cu Liliana, prietena la care eu fusesem găzduită până mi-am găsit de muncă și cu Maria o altă româncă cu care mă împrietenisem de când venisem î aceasă parte a Italiei.
Va urma.
-->
Comentarii