ÎN SUSUR DE IZVOARE

       ÎN  SUSUR  DE  IZVOARE

 

E un loc cu sudoare și emoții găsit

La poalele pădurilor de brad, sub munte,

Unde o vară-ntreagă cu drag ne-am întâlnit

În susur de izvoare și-n boncănit de ciute.

 

Ne căutam răcoarea în sufletele arse

Precum piatra de var în marile cuptoare

Și ne strângeam puternic în brațele vânjoase,

Că nu știam de noi,  de miei sau... de mioare.

 

Dormeam pe fân uscat c-o cergă peste noi

Alăturea de focul înconjurat de câinii

Care păzeau bordeiul și staulul de oi

De urșii ce dau iama pe la apusul lunii.

 

Ne încordăm mai tare în desele suspine

Și gângurim molcom în noaptea înstelată,

Și nesătul de somn trag țolul peste mine,

Să nu aud izvorul cum urlă-n cataractă.

 

Pe crestele înalte sunt umbre și lumină

De Soare împletite printr-un hățiș de brazi;

Ce în curând coboară într-un acord de liră,

În care tu, un înger, prin ele te înalți.

 

ION  PĂRĂIANU

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Dincolo de aparențe
Acum 5 minute
AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 43 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Cântarea Protokletos-ului* şi a cerbului din peştera Sciţiei
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Cadenţa hipnotică a junglei interioare (sonetul CXVI)
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->