în toamna asta ne vom despărți
de ce te-ai făcut zbor de rândunică,
și-n toamna asta te-ai ascuns în cer
după ce c-un sărut m-ai fermecat
și-ai rămas pentru mine doar mister?
știam demult c-așa va fi să fie,
doar tu-mi făcusei aspra mărturie
că în tăcerea cerului albastră
stă ghilotină despărțirea noastră.
știu că te caut prin azur de mări,
eu voi fi malul dintre depărtări,
pierzând privirile în fund de zări,
fiind farul veșnic întru căutări…
nu vreau să devenim deloc dușmani,
între noi toamna va fi o poveste,
ca basmul care s-a pierdut prin ani
și ne-a luat dintrodată fără veste…
sunt sigur iar că vom fi mai aproape
ca toamna aprinsă din sufletul meu,
ca țărmul cel singur modelat de ape
lund forma frumoasă a chipului tău.
poate vei fi pentru mine cerul răsfrânt,
și eu sărmanul blestemat- pământul,
ne vom regăsi-n șoapte de cânt
prin toamne absurde, bătându-ne vântul.
-->
Comentarii
Mulțumesc Liliana prentru apreciere.