înaintez sau stau
între două necuprinsuri
cu neputinţa de a mă contura
alunec înafară
într-un cineva
care rămâne mereu altcineva
pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi
înafara inimii e absenţa
neauzitul strigăt al mineralei tăceri
deconcertantă eternă transformare
cândva peste mine vor cădea norii
întunericul altui început
şi pasărea albă, pasărea pasăre suflet
oare o să tacă
până atunci am să-i păzesc cântărea
să nu înceteze
pentru tine şi pentru mine
şi pentru ea pasărea albă
strigăt de lumină.
Comentarii
Am citit cu sufletul...Felicitări mii!
Din nou un rod bogat al minţii, aşternut cu sufletul...
Felicitări!
Semn de admiraţie...
cândva peste mine vor cădea norii
întunericul altui început
şi pasărea albă, pasărea pasăre suflet
oare o să tacă - cred că şi următoarea dimensiune ar fi încântată să vă citească sau să vă asculte recitând propriile versuri! deci pasărea suflet nu va tăcea! PREŢUIRE!