Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n visul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.
.
Se aud adesea-n vorbe născocite
de amante-ntoarse, fără pașaport,
să ajungă-n taină, pe cărări ferite,
la nava sosită cu soldați în port –
.
nava neuitării ce mai poartă încă
amintiri cusute-n steagul tricolor,
arborat aseară, pe un colț de stâncă,
unde plâng uitate scene de amor.
.
Reîntors acasă și privind în zare,
căutând în grabă chipul neuitat,
fără îndoială ... văd că reapare –
ah, ce fericire pe un biet soldat...!
-->
Comentarii