(încastrarea î-ului în iaurtul i-ului)
Iarba încălzită în ibric invită iedera în iatac. Împunsă în iasomie, iedera începe imnul inclus în iubirea învechită:
– Irina, iubești îndrăzneala ienicerului îndrăgostit? întreabă Iancu.
– Iscusința îmblânzită, Iancule.
– Ieșim?
– Ifose ieftine, îmbârligătorule!
Involuntar, iedera înhumează iepuri în intersecția î-ului în i. Iarba integrează inamicul încărunțit impropriu. Istețimea imitației inundă inima iederei intoxicată:
– Ioane, îmi iei inel? insistă Ileana.
– Înnegrește, isteațo.
– Interzici inelul în iubire?
– Inflație, Ileană. Încolțește inflația...
Incertitudinile înmugurite în iarbă îngrijorează iluziile încălzite în inițiala înjunghiată ipohondric. Instantaneu, iedera instalează iureșul izometric:
– Impresionezi, Isabela!
– Invită-mă în Istanbul, Iustin!
– Imediat. Îmi iau iataganul ideologic îmbibat în ignifugarea izmenelor.
– Inhalezi iarbă, iubițel?
Insist în încurcarea ițelor: Interpretarea „ideilor încâlcite” impune imigrarea impostorului în infinitul întunecos!
-->
Comentarii
Ideea este alta, dragă Aurelia. În exercițiul meu, fiecare cuvânt începe cu litera i sau î. A fost o mare provocare. Încearcă și-ai să vezi.
Mulțumesc pentru promovare.