Din drumu-i sinuos şi timpul s-a oprit
Când fericirea îmi provoacă insomnii,
Alerg deziluzionată spre infinit
Magnetizată de mugurii luminii.
Am obosit. Să mă opresc? Nu vreau! Nu pot.
Mă strigă ecoul ieşit din buzunar
Care uşor transformă nimicul în tot
Cerneala obosită mă face hoinar.
Nu-mi pasă, o prevestire mă îndeamnă
Să rup ţesutul literelor din indigo
Şi disecând fiinţa de fostă doamnă,
Bucăţi din mine se întreabă: Încotro?
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru popas și apreciere Aureliei și domnului Mihai Ștefan Arsene.