Îndemn
(GV)
Hai să gonim prin ploaie, cu vântul de sub pleoape,
când nopţile de toamnă au timpul pe cărare,
să facem orologiu să bată şi în şoapte,
găsindu-ne în vers, goliţi de remuşcare !
Aş vrea să-mi înţelegi, iubirea cea de taină,
ca valul unei mări din calmul înserării,
căci n-am să plec, iubito, chiar de se face iarnă,
trăindu-mi alb iubirea, sub semnul condamnării.
Voi pune jurământ, cuvântul ce l-am scris,
cel ce l-am spus iubito, pe loitra unui car,
ca să îmi scalde-n doruri, tot dorul meu nescris,
sub chipul tău cel sfânt, mai sfânt ca un altar.
Voi decupa o clipă, cu tine de sub pleoape
şi o voi face vis în nopţile pustii,
ca să te întorci iubito, în ale mele şoapte,
eternu-mi drum iubire, în taina cu făclii .
-->
Comentarii